luni, 16 aprilie 2012

Dor de tine


Si-ar fi dorit sa fie cu el, nu inconjurata de priviri vulgare pipaindu-i fiecare petic  de piele. Ar fi vrut sa-i cuprinda trupul impunator in bratele ei firave, sa se lase ocrotita de bratele lui si sa-si inclesteze unghiile in palma lui cu degete lungi si osoase. Ar fi putut juca sah in pasi de tango, ar fi baut un cappuccino facut de ea in timp ce privirile ii dezbracau de conceptii daunatoare. Pe sub genele-i rimelate si cu macii din obraji i-ar fi dat, timida, mat, cu ultimul pas pe tocuri de 10. Obosita, s-ar prabusii in bratele lui intotdeuna disponibile pentru ea, gata sa-i sara in ajutor la cel mai neinsemnat oftat, insa nu era cu el. Era acolo, in centrul privirilor, simtindu-se mai singura si mai stanjenita ca niciodata. Si nici el n-o ajuta, se indeparta cu fiecare vocala pe care-o rostea. Ar fi vrut ca el sa ghiceasca. Sa ghiceasca tot ceea ce ea nu-i putea spune. In fond, ce i-ar fi putut spune? Ca ceva ii scapa printre degete? Ca e ceva ce ii raceste si ii indeparteaza, dar nu isi poate da seama ce anume? Clisee patetice. Lucrurile astea nu se spun, se simt, iar ea asta ar fi vrut: sa simta. Sa simta ca totul va fi bine, sa simta ca o iubeste. Faptul ca el ii trantea un ”te iubesc!” la fiecare sfarsit de conversatie nu rezolva nimic, ii placea sa auda, insa ar fi fost cu adevarat fericita daca ar fi simtit-o, dar nu o mai simtea...

2 comentarii:

  1. Ca o poveste...
    Stiu ca este ceea ce ai trait, si stiu, ca nu numai tu ti-ai fi dorit si ai fi vrut toate lucrurile pe care le-ai scris mai sus...ci si el, insa, nu si-a dat seama pentru ca asa este "el"! :|

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ar fi bine sa ai dreptate, dar asta ramane de vazut.:)

      Ștergere