Amarul stării.

Gustul amărui începea să-i coloreze starea. Deschise cartea roșie de pe noptieră, dar o închise după ce citi primele două rânduri. Nu se putea concentra. Nu acum. Ar fi vrut să vorbească cu el, dar el aparținea acum unei lumi paralele cu a ei. Nu mai trebuia să se gândească la el, asta era clar. Nu mai avea nici-un rost acum. Îi dovedise prin toate căile posibile că e mult prea indecis ca să-i ofere ceva. Orice. Tot ce își dorea acum era ca el să fie fericit, căci așa va fi și ea. Nu acum, dar curând. Era sigură de asta. Venele tavanului îi pulsau energii pozitive, dar era imună. Nici fumul țigării ce ardea încet pe pervaz nu își mai făcea efectul.